13 mituri populare pe care le confundăm cu realitatea

Nimeni nu se naşte învăţat, spune o vorbă românească. Cam acelaşi lucru se poate supune şi despre scepticism. Copiii dezvoltă scepticismul pe parcurs, dar asta după ce învaţă precum nişte adevăraţi oameni de ştiinţă, bureţi care absorb informaţii, explorează, experimentează şi pun multe întrebări Totuşi, memorarea şi învăţarea, oricât ar fi ele de importante nu sunt tocmai ştiinţă. Cel mai important atribut al ştiinţei este că ea poate fi verificabilă. În ştiinţă, nu poţi să faci o presupunere, trebui să o testezi, să aduci argumente. Mai mult, ştiinţa nu este întotdeauna loială. Ani buni te poţi baza pe rezultatele ei, pentru ca apoi, să îţi dovedească contrariul.

 Tocmai de aceea avem nevoie de scepticism, pentru a putea face faţă acestei lumi în care trăim. În încercarea de a nu cădea pradă credinţelor iraţionale, nu este de ajuns să avem cunoştinţe în anumite domenii, ci trebuie să filtrăm orice informaţie. Cu toate că scepticismul este cel care ne ajută să abandonăm astrologia în favoarea astronomiei, să vedem prin ceaţă pentru a observa stelele, există multe informaţii legate de lumea înconjurătoare pe care le luăm de-a gata pentru că aşa le-am auzit şi învăţat dintotdeauna.

 Mai jos am întocmit o listă cu unele dintre cele mai populare mituri pe care multă lume le consideră a fi susţinute ştiinţific.

1. Diamantele sunt rare

 Diamantele sunt strălucitoare şi da, ele reprezintă un simbol al iubirii eterne, cu siguranţă. Cu toate acestea, ele nu pot fi considerate rare.

 De fapt, diamantele se găsesc în cantitate atât de mare încât singura soluţie pentru ca furnizorii să menţină preţurile ridicate este să reţină mare parte dintre ele şi să comercializeze foarte puţine. Dacă toate diamantele extrase până acum ar fi puse la vânzare, preţul ar scădea atât de mult încât mai toată lumea şi-ar permite să-şi cumpere.

2. Apa îmbuteliată este mai sigură decât cea de la robinet

 Mulţi oameni consideră că apa îmbuteliată este mai sănătoasă decât cea de la chiuvetă, dar este bine de ştiu că lucrurile nu stau chiar aşa.

 Consideraţi că apa îmbuteliată are un alt gust? Atunci ar trebui să ştiţi că acesta este dat de câteva minerale în plus sau în minus faţă de apa potabilă. Preferaţi apa fără fluor? În acest caz, s-ar putea ca dinţii copiilor dumneavoastră să aibă de suferit. Fluorul este o substanţă care se găseşte natural în apă şi care are un rol destul de important în dezvoltarea dinţilor şi prevenirea cariilor.

 În ceea ce priveşte siguranţa, lucrurile sunt mai serioase. Sursele municipale de apă sunt extrem de reglementate, ceea ce înseamnă că de sute de ori pe lună apa este testată. Pe de altă parte, apa îmbuteliată este testată aproximativ odată la patru luni. Mai mult, aceste evaluări şi standarde de siguranţă sunt reglementate chiar de către producător.



3. Muntele Everest este cel mai înalt din lume

 De fapt, nu este. Un munte este mare în comparaţie cu cât se înalţă deasupra nivelului mării. Dar din punct de vedere tehnic, mărimea sa se măsoară de la bază până la vârf. În acest context, Mauna Kea, din Hawaii, este cel care deţine recordul.

 Deasupra nivelului mării, Mauna Kea are 4.206 metri, dar dacă l-am lua în considerare pe tot, adică şi porţiunea de sub apă am constata că el are o înălţime de 10.200 de metri. Prin comparaţie, Everestul are 8.848m deasupra nivelului mării şi atât.

 Iar ruşinea nu se sfârşeşte aici. Kilimanjaro are o înălţime de 5.895m, fiind cu mult mai mic decât Everestul. Dar, pe de altă parte, Everestul este susţinut de restul „prietenilor” săi, Munţii Himalaya care cresc permanent cu aproximativ 6mm pe an şi care împing vârful Everestului spre cer.




4. Pierdem cea mai mare parte din căldura corporală pe la cap

 Se spune că pierdem cea mai mare parte a căldurii prin zona capului din cauza mulţimii de vase de sânge sau din cauză că nu există destul de multă grăsime între scalp şi craniu, ori poate pentru că sângele nu circulă destul de mult şi de repede astfel încât să ţină de cald creierului.

 Dar, tristul adevăr este că pierdem la fel de multă căldură pe fiecare centimetru pătrat din corp. Aşadar, dacă într-o zi geroasă de iarnă vi de pare că vă este extrem de frig la cap, înseamă că restul corpului este acoperit în multe straturi de haine călduroase în timp ce pe cap nu aveţi nimic, sau poate că purtaţi o căciulă prea subţire.




5. Păsările îşi vor abandona puii dacă sunt atinşi de oameni

 De obicei, puii de pasăre nu îşi părăsesc cuibul dacă nu sunt pregătiţi. Dar la fel ca un adolescent la prima lui lecţie de condus nu ştie prea bine care este pedala de frânare şi care de accelerare. Puii pot fi dezorientaţi, motiv pentru care unii dintre ei nu ajung la loc în cuib şi aterizează pe pământ.

 Undeva, în popor s-a hotărât că puii de pasăre nu ar trebui să fie atinşi de oameni pentru că pasărea mamă va simţi mirosul omului şi îşi va abandona odrasla.

 În realitate, cu excepţia câtorva specii, păsările nu au un simţ olfactiv foarte bun. Prin urmare, şansele ca ghemotocul de pene să sufere pentru că l-a atins un om, pentru a-l feri din calea prădătorilor, sunt destul de mici. În plus, trebuie să vă gândiţi că părinţii lui au depus prea mult efort pentru a-l creşte aşa că nu l-ar abandona doar pentru că miroase diferit.


6. Diferite părţi ale limbii simt gusturi distincte

 Multă lume crede că detectăm gustul dulciurilor cu vârful limbii, în timp ce mâncarea sărată o recunoaştem cu ajutorul părţilor laterale de pe limbă. De fapt, cercetările au arătat că această teorie este cât se poate de greşită pentru că oamenii pot simţi gusturi diferite pe toată suprafaţa limbii.




7. Înainte de Cristofor Columb, oamenii credeau că Pământul este plat

 Echipajul lui Cristofor Columb avea destul de multe probleme pe cap, de la cele legate de navigaţie, până la zvonurile legate de existenţa unor monştrii subacvatici. Cu toate acestea, echipajul nu şi-a pus niciodată problema că odată ajunşi la marginea lumii ar putea cădea de pe Pământ.

 Încă din Grecia Antică oamenii ştiau că trăiesc pe un mare glob şi asta pentru că aveau destul de multe dovezi, precum modul în care navigau navele pe mare.

8. Sângele deoxigenat este albastru

 Toată lumea are porţiuni de pe corp pe unde se pot observa venele lungi şi subţiri, de culoarea albastră.

 Din acest motiv, multă lume crede că sângele care curge prin vene este albastru şi devine roşu doar în momentul în care intră în contact cu oxigenul. În realitate, venele sunt albastre din cauza luminii şi a sângelui care curge prin ele şi care, deşi deoxigenat, este roşu.





9. Cameleonii îşi schimbă culoarea pentru a se confunda cu peisajul

 Cameleonii sunt unele dintre cele mai interesante animale. Una dintre cele mai cunoscute caracteristici ale cameleonilor este policromia. Totuşi, ea nu apare pentru a ajuta animalul să se camufleze. În cazul în care un animal dotat cu această trăsătură doreşte să se ascundă de prădători, cel mai bine ar fi să rămână la culoarea lui obişnuită deoarece, aceasta este, de cele mai multe ori, potrivită pentru camuflarea în mediul în care trăieşte.

 În schimb, capacitatea cameleonilor de a-şi schimba culoarea este declanşată de schimbări fizice, fiziologice şi emoţionale. Atunci când devin brusc agitaţi sau când se tem, ei îşi vor schimba culoarea folosindu-se de cromatofori. De asemenea, schimbarea culorii corpului poate reprezenta şi un mijloc de comunicare.

10. Marele zid chinezesc este singura construcţie creată de om care poate fi văzută din spaţiu

 Există multe construcţii care pot fi zărite din spaţiu noaptea, atunci când acestea sunt scăldate în lumina artificială. Totuşi, Marele Zid este destul de greu de observat de pe orbita joasă a Pământului.

 Sunt mai multe motive pentru care acest mit a devenit foarte cunoscut. În primul rând, în popor ideea că Zidul poate fi văzut din spaţiu a apărut chiar înainte de era spaţială, când nimeni nu putea să contrazică acest fapt. Pe de altă parte, având în vedere că, după ultimele cercetări, Zidul are zeci de mii de kilometri,este de înţeles de ce oamenii s-au gândit că el va fi uşor de deosebit din spaţiu.

 Cu toate acestea, în ciuda lungimii sale, Zidul este construit din roci locale, ceea ce înseamnă că acesta are aceeaşi culoare cu peisajul din jurul său. Prin urmare, dacă oficialităţile din China nu vor schimba culoarea zidului, acesta va continua să fie foarte greu de observat din spaţiu, fără aparatură performantă.


11. Rasa Pitbull este foarte agresivă

 Chiar dacă media insinuează acest lucru, studiile arată o altă realitate. În 2008, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Pennsylvania au studiat mii de câini din 30 de rase pentru a le observa tendinţa de a fi agresivi cu oamenii. Astfel s-a constatat că rasa Pitbull s-a clasat mult sub rasele precum  Chihuahua, Jack Russell sau Dachshund.

 Ceea ce caracterizează câinii din rasa Pitbull este instinctul de pradă care poate creşte agresivitatea acestora faţă de alte animale, dar nu şi faţă de oameni. De asemenea, ei au o forţă şi o rezistenţă foarte mare, dar şi o loialitate faţă de stăpân care rar se întâlneşte la alţi câini.



12. Alimentele bogate în grăsimi sunt un impediment pentru sănătate

 În ultimul timp ni s-a spus atât de des că trebuie să evităm să mai consumăm alimente grase însă multă lume nu ştie că unele grăsimi pot fi benefice pentru sănătate.

 În ultimul deceniu specialiştii au lansat ideea conform căreia grăsimile saturate şi nesaturate contribuie la apariţia bolilor de inimă, a diabetului sau a obezităţii.

 Cu toate acestea, grăsimile monosaturate şi polisaturate, precum cele găsite în peşte, ulei de măsline, nuci şi avocado, aduc beneficii corpului uman. De exemplu, ele pot creşte capacitatea corpului de absorbţie a vitaminelor precum şi a acizilor graşi omega 3 şi pot ajuta la scăderea nivelului de colesterol.

 Ca întotdeauna, cheia pentru o viaţă sănătoasă este consumul moderat. Majoritatea experţilor recomand consumul a 50-80 de grame de grăsimi sănătoase, pe zi, pe când un singur avocado conţine cam 30 de grame de grăsime.

13. Rasele umane sunt dictate genetic

 Majoritatea oamenilor cred că specia umană este împărţită în subgrupe numite „rase”. Conform multora, aceste categorii sunt naturale, evidente şi de necontestat.

 Desigur teoria raselor biologice nu este susţinută ştiinţific. Prin urmare, conceptul de rasă biologică nici nu ar trebui să existe. În schimb, conceptul cultural de „rasă” există şi este cât se poate de puternic. Rasa este creată în funcţie de poftele fiecărei culturi şi aşa a fost dintotdeauna. Astăzi rasa oricărei persoane se poate schimba, dar doar dacă aceasta zboară. Există oameni în insulele Cayman care nu se identifică drept negri, pentru că aşa este cultura lor. Totuşi, dacă aceştia ajung în Statele Unite, ei vor fi văzuţi drept „persoane de culoare”.

 În ceea ce priveşte dovezile genetice, studiile vin să confirme inexistenţa raselor. În 2010, un studiu publicat în revista Nature cu privire la secvenţierea genomului uman, a constatat că diferenţele genetice dintre doi boşimani care au trăit pe acelaşi teritoriu şi în aceeaşi perioadă pot fi mai mari decât cele dintre ei şi un european sau un asiatic.

De ce paraşutează SUA mii de şoareci morţi în insula Guam?

Departamentul Agriculturii din SUA a aruncat din elicopter, deasupra Guam-ului – o insulă din vestul Oceanului Pacific, aflată în administrarea SUA - 2000 de şoareci ataşaţi de mici paraşute din hârtie şi carton. Scopul acestei ciudate operaţiuni? Stârpirea unor şerpi care au invadat insula şi provoacă pagube majore.Şoarecii sunt morţi şi conţin acetaminofen (paracetamol) – o substanţă la care şerpii sunt sensibili.

 Scopul acţiunii este eliminarea unui număr cât mai mare de şerpi bruni de copac, o specie invazivă şi dăunătoare.
 Aceşti şerpi au ajuns pe insulă în anii 1940 şi a 1950 (probabil datorită vapoarelor de mărfuri), au găsit condiţii prielnice de viaţă şi s-au înmulţit intens, iar acum au ajuns una dintre cele mai dăunătoare specii de animale de pe insulă. Consumă păsări şi şopârle din fauna nativă a insulei Guam, au dus deja la dispariţia unor specii endemice de animale, iar în plus provoacă  adesea pene de curent, deoarece au obiceiul de a se vârî în instalaţii electrice.
 Pentru stârpirea lor au fost încercate diferite metode - capcane, câini special dresaţi - dar niciuna nu a reuşit să împuţineze populaţia de şerpi bruni de copac, care este estimată la 2 milioane de exemplare. (Insula Guam are o suprafaţă de numai 541 km pătraţi.)
 Anul acesta, Departamentul Agriculturii din SUA a recurs la o altă metodă: a aruncat momeli otrăvite, sub forma şoarecilor morţi ce conţine acetaminofen. 80 mg din  această substanţă sunt de ajuns pentru a omorî un şarpe brun de copac, fără a afecta alte animale care ar consuma şoarecii. Paraşutele de hârtie şi carton ar urma să se deschidă astfel încât momelile să rămână agăţate în copaci, unde este mai probabil să fie consumate de şerpii bruni arboricoli.
 Unii dintre şoareci conţin şi mic transmiţătoare, pentru ca autorităţile să poată monitoriza mersul operaţiunii.

Opt Din Cele Mai Musculoase Femei Care Practica Culturismul

1. Lenda Murray

 Lenda Murray a devenit bodybuilder profesionist în 1989, după ce a câștigat mai multe turnee de amatori. Din 1990 până în 1997 și din 2002 în 2004 a participat la turneele Miss Olympia, câștigând 8 ediții și terminând pe locul al 2-lea în cele pe care nu le-a câștigat. Imaginea ei e considerată standard de formă pentru judecătorii concursurilor de bodybuilding. În prezent are 50 de ani

 2. Yaxeni Oriquen

 Una dintre cele mai masive figuri din branșă, venezueleanca Yaxeni Oriquen a câștigat Miss Olympia în 2005 și a obținut locuri fruntașe la alte peste 20 de competiții

 3. Irene Andersen

 

 Suedeza Irene Andersen este una din figurile de dată recentă ale bodybuildingului feminin. La 1,70 m și 100 kg de mușchi are șanse mari de reușită! Popularitatea ei a fost crescută de acuzațiile de trafic de steroizi anabolizanți care i-au fost aduse în 2006. Se pare că erau pentru uz propriu

 

 4. Caroline Wang

 

 

 Austriaca Wang e considerată de mulți fani ai acestui sport drept cea mai bună exponentă a noului val, mulțumită definiției musculare deosebite. Poate nu e cea mai bună din lume, dar e sigur numărul 1 din Austria, iar imaginea ei extrem masculinizată e uimit întreaga lume. Ea spune că e feminină și fericită. Și are și doi copii!

 

 5. Desiree Ellis

 

 Una dintre cele mai mediatizate exponente ale acestui sport, campioana Canadei, Desiree Ellis își datorează faima internetului, unde își dezvăluie „formele” pe propriul site de internet. Se pare, din traficul uriaș pe care îl are, că există mulți fani ai acestui sport…

 

 6. Kim Chizevsky

 

 De patru ori consecutiv Miss Olympia, Kim a revoluționat concursurile de bodybuilding prin definiția deosebită și prin masa ei musculară. În 2000, după retragere, a jucat alături de Jennifer Lopez în thrillerul S.F. „The Cell”

 

 

7. Iris Kyle

 

 Cea mai de succes exponentă a culturismului feminin, americanca Iris Kyle este câștigătoare de 9 ori a Miss Olympia și considerată sportiva cu cea mai bună definiție musculară și cel mai bun echilibru muscular, fiind un adevărat etalon în domeniu.

 

 8. Cory Everson

 

 Prima femeie bodybuilder care a dominat competițiile de profil, Corrina Kneuer, cunoscută după numele de scenă, Cory Everson, este singura sportivă care a câștigat toate concursurile Miss Olympia la care a participat, fiind campioană de 6 ori consecutiv între 1984 și 1989. După retragere a avut o scurtă carieră cinematografică, cel mai important rol fiind cel al Atlantei din serialul „Hercules – The legendary journeys”. Și dacă vi se par dezgustătoare imaginile cu femeile culturiste, mai jos aveți o imagine cu Cory la 50 de ani!

 

 

 

10. Pisica Ugly Bat Boy

Nu e o rasă aparte, ci doar un exemplar nefericit! Ugly Bat Boy s-a născut într-o clinică veterinară din Boston, și trebuia să fie o pisică Sphynx. N-a ieșit chiar așa, și are o uriasă coamă de o culoare ciudată. E un obiectiv turistic la ora actuală, deși vizitatorii par să se sperie când animalul, de altfel foarte blând și leneș, se mișcă brusc. Reclama lui: „E o pisică normală. Doar că nu e atractivă


9. Pisica Elf

Că tot a apărut The Hobbit de curând, un crescător american s-a gândit să sărbătorească evenimentul cu o nouă rasă de pisici. The Elf e o încrucișare între Sphynx și o rasă americană cunoscută pentru urechile mari și curbate. Rezultatul: 2000 de dolari exemplarul!




8. Pisica Levkoy

O rasă ucraineană cu păr foarte scurt, corp musculos și… față de câine! Botul proeminent și urechile pleoștite sunt caracterele ei de bază, iar un exemplar din această rasă poate cost câteva mii de euro!



7. Pisica Sphynx

Una dintre cele mai cunoscute rase ciudate de pisică, sfinxul e o pisică de obicei fără păr, caracter care îi dă o imagine aparent înfricosătoare. Prima pisică fără păr, Prune, s-a născut în 1966, iar stăpânii ei au cultivat gena încrucisând-o cu mama ei. Rezultatul: mai multe pisici înfricosătoare! Cei care posedă astfel de animale spun că aparentele sunt înselătoare




6. Pisica norvegiană de pădure

Se spune că rasa provine din animalele aduse în Europa nordică de vikingi, fiind adaptată climei reci din zona respectivă. Pisica norvegiană este una dintre cele mai mari rase de pisică, și are o blană lungă și deasă, specială pentru supravietuirea în frig.

5.Pisica Devon Rex

O rasă britanică de pisică „inventată” în anii 60, Devon Rex e o pisică subțire, cu urechile extrem de mari și cu părul scurt și… creț. Se spune că este una dintre cele mai inteligente rase de pisică, fiind capabilă să învețe trucuri extrem de dificile.

4. Munchkin

Denumite după piticii din Vrăjitorul din Oz, pisicile Munchkin sunt exemplare cu picioarele foarte scurte, ca rezultat al unei mutații genetice apărută în mod natural. Rasa a început să fie popularizată abia în anii 80, în S.U.A., și a fost recunoscută ca rasă aparte abia în 1995.

3. Teacup Persian

O pisică destul de mică pentru a încăpea într-o cană! Nu e o rasă aparte, ci mai degrabă o selecție a pisicilor persane de talie foarte mică. Popularitatea lor a crescut enorm odată cu micșorarea spațiului de locuit. Și, în plus, tot ce e mic e și foarte drăgălas

2. Khao Manee

Pisica cu ochii de diamant e o rasă tailandeză cu vechime de câteva sute de ani. Exemplarele sunt albe, cu ochii albastri sau aurii, dar cele mai speciale sunt cele care au un ochi albastru și unul auriu.

10 rase ciudate de pisici 1. Scottish Fold

Moda animalului ciudat are deja un istoric în lumea mondenă, iar apariția unei găini sau a unei oi ca animal de casă nu ne mai miră prea mult. Dar dacă vrei să fii cu adevărat deosebit, trebuie să cauți un animal aparent banal, cum e pisica, și să găsești un exemplar dintr-o rasă pe care nu o mai are nimeni. Iată câteva exemple, pentru cei interesați!
O pisică foarte simpatică, a cărei rasă e caracterizată de o mutație genetică în urma căreia cartilagiul urechii e micșorat și îndoit, dându-i impresia de pisică îmbufnată. Care o face și mai drăguță! 

Biserica din oase de om: Kostnice Sedlec, Cehia

Am lasat-o dinadins la urma pe aceasta, pentru ca, intr-un top al celor mai bizar decorate biserici, ar fi aproape sigur pe primul loc. Asta pentru ca ormentatia interioara a bisericii este facuta din zeci de mii (!) de oase umane!
 Kostnice Sedlec (Osuarul din Sedlec) este o micuta capela romano-catolica, aflata intr-un foarte frumos orasel ceh cu origini medievale, numit Kutna Hora si intrat, in 1953, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
 Biserica asta - sau, mai exact, original-macabrul ei decor - are in spate o poveste cu pelerini, cu ciuma si, evident, cu multi morti.
Hai s-o luam de la inceput: in 1278, abatele manastirii cisterciene din Sedlec (astazi o suburbie a orasului Kutna Hora) a plecat in pelerinaj in Palestina - in ceea ce crestinii numeau, pe atunci, Pamantul Sfant.
 Intors de acolo, abatele ar fi adus cu el o mana de pamant luat de pe muntele Golgota, pamant pe care l-a imprastiat prin cimitirul manastirii.
 Cum, pe vremea aceea, toti crestinii din Europa purtau un mare respect Pamantului Sfant, ca fiind locul nasterii lui Iisus Hristos, vestea despre cimitirul astfel "sfintit" s-a raspandit prin tinut si multi localnici au lasat cu limba de moarte sa fie ingropati neaparat acolo.
In cele doua secole care au urmat au mai trecut prin zona si doua epidemii de ciuma, care au lasat in urma atat de multi morti, incat cimitirul a devenit curand neincapator si a trebuit extins.
 In jurul anului 1400, in mijlocul cimitirului a fost construita o biserica, prevazuta si cu o incapere menita sa slujeasca drept osuar, pentru a adaposti ramasitele pamantesti dezgropate cu prilejul lucrarilor de constructie sau scoase din pamantul cimitirului pentru a face loc mortilor "proaspeti" (e clar ca spatiul devenise deja o mare problema).
Si asa, an dupa an, oasele s-au tot adunat in osuarul capelei. Constructia a fost renovata si extinsa intre anii 1703-1710, dar oasele se tot ingramadeau in ea.
 In 1870, seniorii locului, familia Schwarzenberg, l-au insarcinat pe un anume František Rint, de meserie tamplar si cioplitor in lemn, sa puna ordine in gramezile de oase adunate de veacuri in biserica.
Rint, insa, care avea, se vede, o vana artistica secreta, nu s-a multumit sa aseze oasele pe caprarii - cranii langa cranii, omoplati langa omoplati si vertebre langa vertebre - ci, intrevazand potentialul lor ca elemente de decor, a avut uluitoarea inspiratie de a transforma aceste ramasite intr-o podoaba pentru biserica - o idee care, desi extravaganta, parea, in acelasi timp, pioasa, astfel incat nimeni n-a avut nimic de obiectat.
Si asa se face ca, astazi, bisericuta din Sedlec este faimoasa pentru cutremuratorul ei decor. Boltile sunt marginite cu siruri de cranii, un candelabru impunator e mesterit artistic din oseminte imbinate cu grija, pana si blazonul familiei Schwarzenberg este "interpretat" in os, iar in colturile bisericii, 4 imense gramezi de oseminte reamintesc tuturor vremelnicia existentei pamantesti. Memento mori!
























Biserica din stanca si arama: Temppeliaukio Kirkko, Finlanda

In mintea noastra, o biserica rupestra - adapostita in stanca - e ceva arhaic, rustic si primitiv. O biserica rupestra moderna… pare o contradictie in termeni.
 Si totusi… exista! Ingropata in mijlocul capitalei finlandeze, Helsinki, lacasul arata - vazut din afara - a orice, doar a biserica nu: e un imens capac bombat, de arama, peste un soi de ghizduri de fantana - uriasa - din piatra.Construita de fratii arhitecti Timo si Tuomo Suomalainen, biserica a fost terminata in anul 1969. Spatiul interior a fost scobit intr-un afloriment (o masa de roca), in interior peretii ramanand, in cea mai mare parte, din piatra bruta, colturoasa. Deasupra a fost asezat un acoperis boltit din cupru, cu margini din sticla, prin care patrunde lumina.
 Suprafata interiora a acoperisului e o alta ciudatenie arhitecturala - e realizata, in intregime, din sarma de cupru.
 Desi lacas de cult, cladirea e folosita adesea pentru concerte, datorita acusticii sale uimitoare, si e, totodata, una dintre cele mai populare atractii turistice ale capitalei Finlandei.



Tot din sticla: Templul Wat Pa Maha Chedi Kaew, Thailanda

Exceptional exemplu de gandire ecologica & arhitectura "verde": templul Wat Pa Maha Chedi Kaew este facut din - tineti-va bine! - UN MILION DE STICLE DE BERE!
 Da, in loc de caramizi, peretii sunt construiti din sticle de bere, verzi si brune (sticle de Heineken si Chang - o marca locala de bere, foarte populara), dispuse astfel incat sa formeze modele geometrice, iar rezultatul este un mic edificiu cu infatisare pe cat de originala, pe atat de armonioasa.Cum ceva teren ar mai fi, iar bere se gaseste din belsug, micul templu se afla inca in constructie. E un edificiu ridicat, intr-un fel, prin subscriptie publica, desi "subscriptia" vine sub o forma cu totul neasteptata. Calugarii budisti ai lacasului au reusit sa imbine conceptul de implicare a comunitatii intr-un proiect de arhitectura religioasa cu o metoda de a-si procura, cu cheltuieli mici, materialul de constructie necesar: credinciosii sunt rugati sa aduca sticle goale de bere, din care calugarii construiesc zidurile templului, extinzandu-l mereu.


Din sticla alba si oglinzi: templul Wat Rong Khun, Thailanda

Opera a unui artist contemporan, Chalermchai Kositpipat, lacasul - desi e inca neterminat - si-a castigat deja faima: nu seamana cu nici un alt templu din Thailanda; de fapt, nu prea seamana cu nimic din lumea asta, dar seamana atat de bine cu o cladire din povesti, incat te astepti sa rasara din el cine stie ce fapturi fabuloase
Pentru a impodobi templul inchinat lui Buddha, artistul se sprijina pe simbolistica traditionala si isi foloseste intreaga sa putere imaginativa, inchipuind o ornamentatie ce aminteste de cele patru elemente, de puritatea lui Buddha, de renastere, de lupta dinte bine si rau… Pe dinafara, totul ia forma unei incredibile alcatuiri din sticla alba, ce pare impodobita cu o dantelarie de gheata.
 Inceput in 1997, templul se afla inca in constructie, artistul adaugand intruna noi detalii care sa-i desavarseasca viziunea.



Din sticla si inox: Catedrala de Cristal, SUA

Construita de o "vedeta" a vietii religioase din America, un binecunoscut tele-predicator, dr. Robert H. Schuller, biserica protestanta din orasul californian Garden Grove e o magnifica "zidire" (am folosit cuvantul pentru savoarea sa arhaica, pentru ca altfel, nu se potriveste; peretii acestui fantastic edificiu nu sunt ziditi, greoi, din blocuri de materiale opace, ci par insasi materializarea luminii - a luminii divine, spun credinciosii -, solidificata in chipul unei catedrale).O catedrala de lumina, intr-adevar; si imensa, pe deasupra - stil american -, ceea ce o face cu atat mai fascinanta. Inalta cat o cladire de 12 etaje, are peretii alcatuiti din peste 12.000 de panouri de sticla transparenta, prinse intr-un paienjenis de otel.

 Impresionanta privita din afara, e inca si mai coplesitoare vazuta dinauntru, cu plafonul aflat undeva sus, departe, deasupra capului, cu lumina care se revarsa si cerul care se intrevede prin peretii ei stravezii .

 La asemenea volum, trebuiau si niste dotari pe masura: de pilda, biserica are una dintre cele mai mari orgi din lume, cu peste 16.000 de tuburi.

Biserica din oase de om şi alte locaşuri de cult ciudate

Oase de om & sticle de bere: din ce se mai fac azi lacasele de cult? Piatra, lemn, caramida – astea au fost, timp de secole, materialele preferate ale omului cand s-a pus problema sa construiasca o un edificiu inchinat divinitatilor. Dupa aceea, a venit betonul – si a ramas pana azi. Iar pe dinauntru – lemn, sticla, metal, mai nou si plastic, ca e ieftin – cam din asta s-au facut si se fac bisericile, templele, moscheile. Dar, printre atatea alcatuiri din piatra, lemn, caramida si beton, cu décor din ingredientele de mai sus, mai apar prin lume, ici-colo, si cateva raritati arhitecturale, la care elementul-surpriza e reprezentat de materialele din care sunt facute sau cu care sunt impodobite in in interior. Dintre multele edificii religioase impunatoare sau stranii ale lumii acesteia, iata cinci care uimesc privirea si gandul prin neobisnuitul viziunii care a conceput fie structura peretilor, fie decoratia interioara, fie ambele, efectul fiind, in orice caz, surprinzator.

1. K2, granita dintre Pakistan si China Inaltime: 8.611 m

Poreclit de alpinisti "Muntele Salbatic", K2 este cel de-al doilea varf al lumii, ca inaltime, dupa Everest. Cu toate acestea, K2 isi intrece cu mult rivalul din punct de vedere al pericolelor si dificultatilor. In randul alpinistilor de elita exista si astazi dispute cu privire la cel mai dificil munte al planetei, opiniile expertilor fiind impartite intre Annapurna si K2, insa din punct de vedere strict tehnic, K2 prezinta cele mai mari dificultati de escaladare. Chiar si cea mai usoara ruta de urcare consta in traversarea unui complicat ghetar alpin de mare altitudine.Muntele si-a castigat in timp si trista reputatie de "Ucigas de Femei". Din cele 6 alpiniste care l-au escaladat de-a lungul timpului, doar una singura, Edurne Pasaban din Spania, a scapat cu viata. Spre deosebire de Annapurna, muntele cu cele mai multe victime omenesti, K2 este imposibil de urcat pe timp de iarna. Cel putin 77 de alpinisti au pierit pe K2 pana in prezent, majoritatea cadavrelor nemaiputand fi recuperate niciodata... Cel mai trist incident s-a petrecut in anul 1986, in timpul celebrului 1986 K2 Disaster, cand 13 alpinisti au fost ucisi de furtuni violente.

2. Annapurna, Nepal Inaltime: 8.091 m

Devotii hindusi au ales pentru al 10-lea munte ca inaltime de pe Terra, numele de Annapurna, adica Zeita Recoltelor. Astazi, Annapurna, detine din nefericire un record in recolta de vieti omenesti. Multi il considera cel mai periculos munte din lume, tinand cont ca rata deceselor se ridica la 41% din totalul alpinistilor care incearca sa-l escaladeze. Drumurile sunt intr-o stare dezastruoasa, o cadere cu masina in prapastii putand pune capat oricand urcusului pana la taberele de baza de la poalele muntelui, de unde incepe de fapt ascensiunea propriu-zisa.Spre exemplu, drumul care face legatura intre Marpha si Tatopani este considerat cel mai periculos din lume. Padurile care inconjoara muntele adapostesc numerosi ursi negri himalayeni, leoparzi, serpi veninosi si chiar tigri. Prabusirile peretilor de gheata si desprinderile de stanci sunt relativ frecvente, in special primavara. Raul de altitudine a curmat insa cele mai multe vieti oemenesti. Din anul 1950, cand a fost escaladat pentru prima data, Annapurna a mai fost escaladat de 130 de temerari. 53 de alpinisti au platit expeditia pe Annapurna cu viata, printre acestia numarandu-se si celebrul spaniol Iñaki Ochoa de Olza.

3. Nanga Parbat, Pakistan Inaltime: 8.125 m

Daca in limba urdu (vorbita in Pakistan), Nanga Parbat se traduce prin Muntele Gol, din cauza imenselor sale culmi stancoase lipsite de vegetatie, ei bine, in jargonul alpinistilor, muntele si-a castigat macabrul renume de "Ucigasul de oameni". Nanga Parbat "ofera" din plin toate modalitatile unui sfarsit tragic in imparatia sa. Aici moartea pandeste la fiecare colt sub forme cat mai hade si variate: edeme pulmonare sau cardiace, degeraturi fatale, hipotermie, avalanse, epuizare fizica, rau de altitudine.O expeditie germana din anul 1930 a platit cu moartea a 31 de membri curajul de a-l infrunta pe Muntele Gol. Pana in prezent, din cei 261 de alpinisti care au urcat pe varful sau, 61 au decedat in conditiile enumerate mai sus. In anul 2005, celebrul alpinist sloven Tomaz Humar, ramas izolat timp de 6 zile pe un perete de gheata la inaltimea de 5.900 de metri, a scapat cu viata doar datorita interventiei norocoase a armatei pakistaneze, care l-a salvat cu ajutorul unui elicopter militar. Printre ultimele victime ale Muntelui se numara alpinistul italian Karl Unterkircher, care in anul 2008 a cazut intr-o crevasa. Cu un an in urma, cataratorul sud-coreean Go Mi-Sun a alunecat intr-o prapastie datorita vanturilor puternice, in momentul in care cobora de pe munte dupa o ascensiune incununata de succes...


4. Kangchenjunga, Granita dintre India si Nepal Inaltime: 8.586 m

Medaliat cu bronz in competitia celor mai inalti munti ai lumii, si invins doar de K2 si Everest, Kangchenjunga (a carui traducere din nepali semnifica Cele Cinci Comori de Zapada) este, de fapt, un masiv muntos care contine 5 piscuri, fiecare depasind inaltimea de 8.450 metri.Pana in anul 1852, lumea stiintifica credea ca masivul muntos este cel mai inalt munte al lumii. Datorita situarii sale intr-o zona inaccesibila majoritatii oamenilor, muntele si-a pastrat puritatea si salbaticia initiala. Nu va bucurati... nu inca. In ultimii ani, in pofida echipamentelor avansate, rata deceselor a urcat pana la 22%, o reflexie trista a avalanselor tot mai frecvente provocate de incalzirea globala, peste care se adauga viscolele iscate din senin. Cum Natura nu ar fi fost indeajuns de ostila pentru alpinisti si montagnarzi, zona a devenit in ultimul timp teatru de operatiuni militare intre gherilele maoiste si autoritatile indiene si nepaleze.


5. Everest, Nepal Inaltime: 8.848 m

Cel mai inalt munte din lume se mentine la inaltime si atunci cand este vorba despre pericole, ascensiuni dificile sau, mai grav, pierderi de vieti omenesti. Si daca credeati cumva ca inaltimea nu costa, iarasi gresiti. In plus, "brandul" Everestului prezinta inca un pericol. De data aceasta unul financiar. Cum turismul de inaltime este cea mai mare sursa de venituri pentru guvernul nepalez, autoritatile cer bani seriosi pentru orice montagnard care a intrat in Tara Zeilor cu gandul de a cuceri cel mai inalt varf de pe glob. Comasate, costurile finale ale unei aventuri pe Chomolugma, se ridica la aproximativ 25.000 $ de persoana, o suma deloc neglijabila in aceste vremuri tulburi pentru finante...
Din momentul in care, in 1953, Sir Edmund Hillary a cucerit prima data Everestul, si pana la finele anului 2009, "Acoperisul Lumii" a cerut jertfele a 216 oameni. Cel mai grav incident s-a petrecut in anul 1996, cand o furtuna de zapada a ucis 8 alpinisti. Conditiile cele mai dificile pandesc odata cu intrarea in asa-zisa "Zona a Mortii", undeva la peste 8.000 metri inaltime, cand cantitatea de oxigen din aer devine insuficienta si alpinistii care aleg sa urce pe varf fara butelii de oxigen au la dispozitie doar cateva ore pentru a face ascensiunea si a se intoarce. Cele mai multe morti s-au petrecut in acesta zona, cadavrele ramanand congelate pe vecie, ca un tribut macabru platit de indrazneala omului de a sfida inaltimile supreme.