10. Pisica Ugly Bat Boy
Nu e o rasă aparte, ci doar un exemplar nefericit! Ugly Bat Boy s-a
născut într-o clinică veterinară din Boston, și trebuia să fie o pisică
Sphynx. N-a ieșit chiar așa, și are o uriasă coamă de o culoare ciudată.
E un obiectiv turistic la ora actuală, deși vizitatorii par să se
sperie când animalul, de altfel foarte blând și leneș, se mișcă brusc.
Reclama lui: „E o pisică normală. Doar că nu e atractivă
9. Pisica Elf
Că tot a apărut The Hobbit de curând, un crescător american s-a gândit
să sărbătorească evenimentul cu o nouă rasă de pisici. The Elf e o
încrucișare între Sphynx și o rasă americană cunoscută pentru urechile
mari și curbate. Rezultatul: 2000 de dolari exemplarul!
8. Pisica Levkoy
O rasă ucraineană cu păr foarte scurt, corp musculos și… față de câine!
Botul proeminent și urechile pleoștite sunt caracterele ei de bază, iar
un exemplar din această rasă poate cost câteva mii de euro!
7. Pisica Sphynx
Una dintre cele mai cunoscute rase ciudate de pisică, sfinxul e o pisică
de obicei fără păr, caracter care îi dă o imagine aparent
înfricosătoare. Prima pisică fără păr, Prune, s-a născut în 1966, iar
stăpânii ei au cultivat gena încrucisând-o cu mama ei. Rezultatul: mai
multe pisici înfricosătoare! Cei care posedă astfel de animale spun că
aparentele sunt înselătoare
6. Pisica norvegiană de pădure
Se spune că rasa provine din animalele aduse în Europa nordică de
vikingi, fiind adaptată climei reci din zona respectivă. Pisica
norvegiană este una dintre cele mai mari rase de pisică, și are o blană
lungă și deasă, specială pentru supravietuirea în frig.
5.Pisica Devon Rex
O rasă britanică de pisică „inventată” în anii 60, Devon Rex e o pisică
subțire, cu urechile extrem de mari și cu părul scurt și… creț. Se spune
că este una dintre cele mai inteligente rase de pisică, fiind capabilă
să învețe trucuri extrem de dificile.
4. Munchkin
Denumite după piticii din Vrăjitorul din Oz, pisicile Munchkin sunt
exemplare cu picioarele foarte scurte, ca rezultat al unei mutații
genetice apărută în mod natural. Rasa a început să fie popularizată abia
în anii 80, în S.U.A., și a fost recunoscută ca rasă aparte abia în
1995.
3. Teacup Persian
O pisică destul de mică pentru a încăpea într-o cană! Nu e o rasă
aparte, ci mai degrabă o selecție a pisicilor persane de talie foarte
mică. Popularitatea lor a crescut enorm odată cu micșorarea spațiului de
locuit. Și, în plus, tot ce e mic e și foarte drăgălas
2. Khao Manee
Pisica cu ochii de diamant e o rasă tailandeză cu vechime de câteva sute
de ani. Exemplarele sunt albe, cu ochii albastri sau aurii, dar cele
mai speciale sunt cele care au un ochi albastru și unul auriu.
10 rase ciudate de pisici 1. Scottish Fold
Moda animalului ciudat are deja un istoric în lumea mondenă, iar
apariția unei găini sau a unei oi ca animal de casă nu ne mai miră prea
mult. Dar dacă vrei să fii cu adevărat deosebit, trebuie să cauți un
animal aparent banal, cum e pisica, și să găsești un exemplar dintr-o
rasă pe care nu o mai are nimeni. Iată câteva exemple, pentru cei
interesați!
O pisică foarte simpatică, a cărei rasă e caracterizată de o mutație genetică în urma căreia cartilagiul urechii e micșorat și îndoit, dându-i impresia de pisică îmbufnată. Care o face și mai drăguță!
O pisică foarte simpatică, a cărei rasă e caracterizată de o mutație genetică în urma căreia cartilagiul urechii e micșorat și îndoit, dându-i impresia de pisică îmbufnată. Care o face și mai drăguță!
Biserica din oase de om: Kostnice Sedlec, Cehia
Am lasat-o dinadins la urma pe aceasta, pentru ca, intr-un top al celor mai bizar decorate biserici, ar fi aproape sigur pe primul loc. Asta pentru ca ormentatia interioara a bisericii este facuta din zeci de mii (!) de oase umane!
Kostnice Sedlec (Osuarul din Sedlec) este o micuta capela romano-catolica, aflata intr-un foarte frumos orasel ceh cu origini medievale, numit Kutna Hora si intrat, in 1953, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Biserica asta - sau, mai exact, original-macabrul ei decor - are in spate o poveste cu pelerini, cu ciuma si, evident, cu multi morti.
Hai s-o luam de la inceput: in 1278, abatele manastirii cisterciene din Sedlec (astazi o suburbie a orasului Kutna Hora) a plecat in pelerinaj in Palestina - in ceea ce crestinii numeau, pe atunci, Pamantul Sfant.
Intors de acolo, abatele ar fi adus cu el o mana de pamant luat de pe muntele Golgota, pamant pe care l-a imprastiat prin cimitirul manastirii.
Cum, pe vremea aceea, toti crestinii din Europa purtau un mare respect Pamantului Sfant, ca fiind locul nasterii lui Iisus Hristos, vestea despre cimitirul astfel "sfintit" s-a raspandit prin tinut si multi localnici au lasat cu limba de moarte sa fie ingropati neaparat acolo.
In cele doua secole care au urmat au mai trecut prin zona si doua epidemii de ciuma, care au lasat in urma atat de multi morti, incat cimitirul a devenit curand neincapator si a trebuit extins.
In jurul anului 1400, in mijlocul cimitirului a fost construita o biserica, prevazuta si cu o incapere menita sa slujeasca drept osuar, pentru a adaposti ramasitele pamantesti dezgropate cu prilejul lucrarilor de constructie sau scoase din pamantul cimitirului pentru a face loc mortilor "proaspeti" (e clar ca spatiul devenise deja o mare problema).
Si asa, an dupa an, oasele s-au tot adunat in osuarul capelei. Constructia a fost renovata si extinsa intre anii 1703-1710, dar oasele se tot ingramadeau in ea.
In 1870, seniorii locului, familia Schwarzenberg, l-au insarcinat pe un anume František Rint, de meserie tamplar si cioplitor in lemn, sa puna ordine in gramezile de oase adunate de veacuri in biserica.
Rint, insa, care avea, se vede, o vana artistica secreta, nu s-a multumit sa aseze oasele pe caprarii - cranii langa cranii, omoplati langa omoplati si vertebre langa vertebre - ci, intrevazand potentialul lor ca elemente de decor, a avut uluitoarea inspiratie de a transforma aceste ramasite intr-o podoaba pentru biserica - o idee care, desi extravaganta, parea, in acelasi timp, pioasa, astfel incat nimeni n-a avut nimic de obiectat.
Si asa se face ca, astazi, bisericuta din Sedlec este faimoasa pentru cutremuratorul ei decor. Boltile sunt marginite cu siruri de cranii, un candelabru impunator e mesterit artistic din oseminte imbinate cu grija, pana si blazonul familiei Schwarzenberg este "interpretat" in os, iar in colturile bisericii, 4 imense gramezi de oseminte reamintesc tuturor vremelnicia existentei pamantesti. Memento mori!
Kostnice Sedlec (Osuarul din Sedlec) este o micuta capela romano-catolica, aflata intr-un foarte frumos orasel ceh cu origini medievale, numit Kutna Hora si intrat, in 1953, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Biserica asta - sau, mai exact, original-macabrul ei decor - are in spate o poveste cu pelerini, cu ciuma si, evident, cu multi morti.
Hai s-o luam de la inceput: in 1278, abatele manastirii cisterciene din Sedlec (astazi o suburbie a orasului Kutna Hora) a plecat in pelerinaj in Palestina - in ceea ce crestinii numeau, pe atunci, Pamantul Sfant.
Intors de acolo, abatele ar fi adus cu el o mana de pamant luat de pe muntele Golgota, pamant pe care l-a imprastiat prin cimitirul manastirii.
Cum, pe vremea aceea, toti crestinii din Europa purtau un mare respect Pamantului Sfant, ca fiind locul nasterii lui Iisus Hristos, vestea despre cimitirul astfel "sfintit" s-a raspandit prin tinut si multi localnici au lasat cu limba de moarte sa fie ingropati neaparat acolo.
In cele doua secole care au urmat au mai trecut prin zona si doua epidemii de ciuma, care au lasat in urma atat de multi morti, incat cimitirul a devenit curand neincapator si a trebuit extins.
In jurul anului 1400, in mijlocul cimitirului a fost construita o biserica, prevazuta si cu o incapere menita sa slujeasca drept osuar, pentru a adaposti ramasitele pamantesti dezgropate cu prilejul lucrarilor de constructie sau scoase din pamantul cimitirului pentru a face loc mortilor "proaspeti" (e clar ca spatiul devenise deja o mare problema).
Si asa, an dupa an, oasele s-au tot adunat in osuarul capelei. Constructia a fost renovata si extinsa intre anii 1703-1710, dar oasele se tot ingramadeau in ea.
In 1870, seniorii locului, familia Schwarzenberg, l-au insarcinat pe un anume František Rint, de meserie tamplar si cioplitor in lemn, sa puna ordine in gramezile de oase adunate de veacuri in biserica.
Rint, insa, care avea, se vede, o vana artistica secreta, nu s-a multumit sa aseze oasele pe caprarii - cranii langa cranii, omoplati langa omoplati si vertebre langa vertebre - ci, intrevazand potentialul lor ca elemente de decor, a avut uluitoarea inspiratie de a transforma aceste ramasite intr-o podoaba pentru biserica - o idee care, desi extravaganta, parea, in acelasi timp, pioasa, astfel incat nimeni n-a avut nimic de obiectat.
Si asa se face ca, astazi, bisericuta din Sedlec este faimoasa pentru cutremuratorul ei decor. Boltile sunt marginite cu siruri de cranii, un candelabru impunator e mesterit artistic din oseminte imbinate cu grija, pana si blazonul familiei Schwarzenberg este "interpretat" in os, iar in colturile bisericii, 4 imense gramezi de oseminte reamintesc tuturor vremelnicia existentei pamantesti. Memento mori!
Biserica din stanca si arama: Temppeliaukio Kirkko, Finlanda
In mintea noastra, o biserica rupestra - adapostita in stanca - e ceva arhaic, rustic si primitiv. O biserica rupestra moderna… pare o contradictie in termeni.
Si totusi… exista! Ingropata in mijlocul capitalei finlandeze, Helsinki, lacasul arata - vazut din afara - a orice, doar a biserica nu: e un imens capac bombat, de arama, peste un soi de ghizduri de fantana - uriasa - din piatra.Construita de fratii arhitecti Timo si Tuomo Suomalainen, biserica a fost terminata in anul 1969. Spatiul interior a fost scobit intr-un afloriment (o masa de roca), in interior peretii ramanand, in cea mai mare parte, din piatra bruta, colturoasa. Deasupra a fost asezat un acoperis boltit din cupru, cu margini din sticla, prin care patrunde lumina.
Suprafata interiora a acoperisului e o alta ciudatenie arhitecturala - e realizata, in intregime, din sarma de cupru.
Desi lacas de cult, cladirea e folosita adesea pentru concerte, datorita acusticii sale uimitoare, si e, totodata, una dintre cele mai populare atractii turistice ale capitalei Finlandei.
Si totusi… exista! Ingropata in mijlocul capitalei finlandeze, Helsinki, lacasul arata - vazut din afara - a orice, doar a biserica nu: e un imens capac bombat, de arama, peste un soi de ghizduri de fantana - uriasa - din piatra.Construita de fratii arhitecti Timo si Tuomo Suomalainen, biserica a fost terminata in anul 1969. Spatiul interior a fost scobit intr-un afloriment (o masa de roca), in interior peretii ramanand, in cea mai mare parte, din piatra bruta, colturoasa. Deasupra a fost asezat un acoperis boltit din cupru, cu margini din sticla, prin care patrunde lumina.
Suprafata interiora a acoperisului e o alta ciudatenie arhitecturala - e realizata, in intregime, din sarma de cupru.
Desi lacas de cult, cladirea e folosita adesea pentru concerte, datorita acusticii sale uimitoare, si e, totodata, una dintre cele mai populare atractii turistice ale capitalei Finlandei.
Tot din sticla: Templul Wat Pa Maha Chedi Kaew, Thailanda
Exceptional exemplu de gandire ecologica & arhitectura "verde": templul Wat Pa Maha Chedi Kaew este facut din - tineti-va bine! - UN MILION DE STICLE DE BERE!
Da, in loc de caramizi, peretii sunt construiti din sticle de bere, verzi si brune (sticle de Heineken si Chang - o marca locala de bere, foarte populara), dispuse astfel incat sa formeze modele geometrice, iar rezultatul este un mic edificiu cu infatisare pe cat de originala, pe atat de armonioasa.Cum ceva teren ar mai fi, iar bere se gaseste din belsug, micul templu se afla inca in constructie. E un edificiu ridicat, intr-un fel, prin subscriptie publica, desi "subscriptia" vine sub o forma cu totul neasteptata. Calugarii budisti ai lacasului au reusit sa imbine conceptul de implicare a comunitatii intr-un proiect de arhitectura religioasa cu o metoda de a-si procura, cu cheltuieli mici, materialul de constructie necesar: credinciosii sunt rugati sa aduca sticle goale de bere, din care calugarii construiesc zidurile templului, extinzandu-l mereu.
Da, in loc de caramizi, peretii sunt construiti din sticle de bere, verzi si brune (sticle de Heineken si Chang - o marca locala de bere, foarte populara), dispuse astfel incat sa formeze modele geometrice, iar rezultatul este un mic edificiu cu infatisare pe cat de originala, pe atat de armonioasa.Cum ceva teren ar mai fi, iar bere se gaseste din belsug, micul templu se afla inca in constructie. E un edificiu ridicat, intr-un fel, prin subscriptie publica, desi "subscriptia" vine sub o forma cu totul neasteptata. Calugarii budisti ai lacasului au reusit sa imbine conceptul de implicare a comunitatii intr-un proiect de arhitectura religioasa cu o metoda de a-si procura, cu cheltuieli mici, materialul de constructie necesar: credinciosii sunt rugati sa aduca sticle goale de bere, din care calugarii construiesc zidurile templului, extinzandu-l mereu.
Din sticla alba si oglinzi: templul Wat Rong Khun, Thailanda
Opera a unui artist contemporan, Chalermchai Kositpipat, lacasul - desi e inca neterminat - si-a castigat deja faima: nu seamana cu nici un alt templu din Thailanda; de fapt, nu prea seamana cu nimic din lumea asta, dar seamana atat de bine cu o cladire din povesti, incat te astepti sa rasara din el cine stie ce fapturi fabuloase
Pentru a impodobi templul inchinat lui Buddha, artistul se sprijina pe simbolistica traditionala si isi foloseste intreaga sa putere imaginativa, inchipuind o ornamentatie ce aminteste de cele patru elemente, de puritatea lui Buddha, de renastere, de lupta dinte bine si rau… Pe dinafara, totul ia forma unei incredibile alcatuiri din sticla alba, ce pare impodobita cu o dantelarie de gheata.
Inceput in 1997, templul se afla inca in constructie, artistul adaugand intruna noi detalii care sa-i desavarseasca viziunea.
Inceput in 1997, templul se afla inca in constructie, artistul adaugand intruna noi detalii care sa-i desavarseasca viziunea.
Din sticla si inox: Catedrala de Cristal, SUA
Construita de o "vedeta" a vietii religioase din America, un binecunoscut tele-predicator, dr. Robert H. Schuller, biserica protestanta din orasul californian Garden Grove e o magnifica "zidire" (am folosit cuvantul pentru savoarea sa arhaica, pentru ca altfel, nu se potriveste; peretii acestui fantastic edificiu nu sunt ziditi, greoi, din blocuri de materiale opace, ci par insasi materializarea luminii - a luminii divine, spun credinciosii -, solidificata in chipul unei catedrale).O catedrala de lumina, intr-adevar; si imensa, pe deasupra - stil american -, ceea ce o face cu atat mai fascinanta. Inalta cat o cladire de 12 etaje, are peretii alcatuiti din peste 12.000 de panouri de sticla transparenta, prinse intr-un paienjenis de otel.
Impresionanta privita din afara, e inca si mai coplesitoare vazuta dinauntru, cu plafonul aflat undeva sus, departe, deasupra capului, cu lumina care se revarsa si cerul care se intrevede prin peretii ei stravezii .
La asemenea volum, trebuiau si niste dotari pe masura: de pilda, biserica are una dintre cele mai mari orgi din lume, cu peste 16.000 de tuburi.
Impresionanta privita din afara, e inca si mai coplesitoare vazuta dinauntru, cu plafonul aflat undeva sus, departe, deasupra capului, cu lumina care se revarsa si cerul care se intrevede prin peretii ei stravezii .
La asemenea volum, trebuiau si niste dotari pe masura: de pilda, biserica are una dintre cele mai mari orgi din lume, cu peste 16.000 de tuburi.
Biserica din oase de om şi alte locaşuri de cult ciudate
Oase de om & sticle de bere: din ce se mai fac azi lacasele de cult? Piatra, lemn, caramida – astea au fost, timp de secole, materialele preferate ale omului cand s-a pus problema sa construiasca o un edificiu inchinat divinitatilor. Dupa aceea, a venit betonul – si a ramas pana azi. Iar pe dinauntru – lemn, sticla, metal, mai nou si plastic, ca e ieftin – cam din asta s-au facut si se fac bisericile, templele, moscheile. Dar, printre atatea alcatuiri din piatra, lemn, caramida si beton, cu décor din ingredientele de mai sus, mai apar prin lume, ici-colo, si cateva raritati arhitecturale, la care elementul-surpriza e reprezentat de materialele din care sunt facute sau cu care sunt impodobite in in interior. Dintre multele edificii religioase impunatoare sau stranii ale lumii acesteia, iata cinci care uimesc privirea si gandul prin neobisnuitul viziunii care a conceput fie structura peretilor, fie decoratia interioara, fie ambele, efectul fiind, in orice caz, surprinzator.
1. K2, granita dintre Pakistan si China Inaltime: 8.611 m
Poreclit de alpinisti "Muntele Salbatic", K2 este cel de-al doilea varf al lumii, ca inaltime, dupa Everest. Cu toate acestea, K2 isi intrece cu mult rivalul din punct de vedere al pericolelor si dificultatilor. In randul alpinistilor de elita exista si astazi dispute cu privire la cel mai dificil munte al planetei, opiniile expertilor fiind impartite intre Annapurna si K2, insa din punct de vedere strict tehnic, K2 prezinta cele mai mari dificultati de escaladare. Chiar si cea mai usoara ruta de urcare consta in traversarea unui complicat ghetar alpin de mare altitudine.Muntele si-a castigat in timp si trista reputatie de "Ucigas de Femei". Din cele 6 alpiniste care l-au escaladat de-a lungul timpului, doar una singura, Edurne Pasaban din Spania, a scapat cu viata. Spre deosebire de Annapurna, muntele cu cele mai multe victime omenesti, K2 este imposibil de urcat pe timp de iarna. Cel putin 77 de alpinisti au pierit pe K2 pana in prezent, majoritatea cadavrelor nemaiputand fi recuperate niciodata... Cel mai trist incident s-a petrecut in anul 1986, in timpul celebrului 1986 K2 Disaster, cand 13 alpinisti au fost ucisi de furtuni violente.
2. Annapurna, Nepal Inaltime: 8.091 m
Devotii hindusi au ales pentru al 10-lea munte ca inaltime de pe Terra, numele de Annapurna, adica Zeita Recoltelor. Astazi, Annapurna, detine din nefericire un record in recolta de vieti omenesti. Multi il considera cel mai periculos munte din lume, tinand cont ca rata deceselor se ridica la 41% din totalul alpinistilor care incearca sa-l escaladeze. Drumurile sunt intr-o stare dezastruoasa, o cadere cu masina in prapastii putand pune capat oricand urcusului pana la taberele de baza de la poalele muntelui, de unde incepe de fapt ascensiunea propriu-zisa.Spre exemplu, drumul care face legatura intre Marpha si Tatopani este considerat cel mai periculos din lume. Padurile care inconjoara muntele adapostesc numerosi ursi negri himalayeni, leoparzi, serpi veninosi si chiar tigri. Prabusirile peretilor de gheata si desprinderile de stanci sunt relativ frecvente, in special primavara. Raul de altitudine a curmat insa cele mai multe vieti oemenesti. Din anul 1950, cand a fost escaladat pentru prima data, Annapurna a mai fost escaladat de 130 de temerari. 53 de alpinisti au platit expeditia pe Annapurna cu viata, printre acestia numarandu-se si celebrul spaniol Iñaki Ochoa de Olza.
3. Nanga Parbat, Pakistan Inaltime: 8.125 m
Daca in limba urdu (vorbita in Pakistan), Nanga Parbat se traduce prin Muntele Gol, din cauza imenselor sale culmi stancoase lipsite de vegetatie, ei bine, in jargonul alpinistilor, muntele si-a castigat macabrul renume de "Ucigasul de oameni". Nanga Parbat "ofera" din plin toate modalitatile unui sfarsit tragic in imparatia sa. Aici moartea pandeste la fiecare colt sub forme cat mai hade si variate: edeme pulmonare sau cardiace, degeraturi fatale, hipotermie, avalanse, epuizare fizica, rau de altitudine.O expeditie germana din anul 1930 a platit cu moartea a 31 de membri curajul de a-l infrunta pe Muntele Gol. Pana in prezent, din cei 261 de alpinisti care au urcat pe varful sau, 61 au decedat in conditiile enumerate mai sus. In anul 2005, celebrul alpinist sloven Tomaz Humar, ramas izolat timp de 6 zile pe un perete de gheata la inaltimea de 5.900 de metri, a scapat cu viata doar datorita interventiei norocoase a armatei pakistaneze, care l-a salvat cu ajutorul unui elicopter militar. Printre ultimele victime ale Muntelui se numara alpinistul italian Karl Unterkircher, care in anul 2008 a cazut intr-o crevasa. Cu un an in urma, cataratorul sud-coreean Go Mi-Sun a alunecat intr-o prapastie datorita vanturilor puternice, in momentul in care cobora de pe munte dupa o ascensiune incununata de succes...
4. Kangchenjunga, Granita dintre India si Nepal Inaltime: 8.586 m
Medaliat cu bronz in competitia celor mai inalti munti ai lumii, si invins doar de K2 si Everest, Kangchenjunga (a carui traducere din nepali semnifica Cele Cinci Comori de Zapada) este, de fapt, un masiv muntos care contine 5 piscuri, fiecare depasind inaltimea de 8.450 metri.Pana in anul 1852, lumea stiintifica credea ca masivul muntos este cel mai inalt munte al lumii. Datorita situarii sale intr-o zona inaccesibila majoritatii oamenilor, muntele si-a pastrat puritatea si salbaticia initiala. Nu va bucurati... nu inca. In ultimii ani, in pofida echipamentelor avansate, rata deceselor a urcat pana la 22%, o reflexie trista a avalanselor tot mai frecvente provocate de incalzirea globala, peste care se adauga viscolele iscate din senin. Cum Natura nu ar fi fost indeajuns de ostila pentru alpinisti si montagnarzi, zona a devenit in ultimul timp teatru de operatiuni militare intre gherilele maoiste si autoritatile indiene si nepaleze.
5. Everest, Nepal Inaltime: 8.848 m
Cel mai inalt munte din lume se mentine la inaltime si atunci cand este vorba despre pericole, ascensiuni dificile sau, mai grav, pierderi de vieti omenesti. Si daca credeati cumva ca inaltimea nu costa, iarasi gresiti. In plus, "brandul" Everestului prezinta inca un pericol. De data aceasta unul financiar. Cum turismul de inaltime este cea mai mare sursa de venituri pentru guvernul nepalez, autoritatile cer bani seriosi pentru orice montagnard care a intrat in Tara Zeilor cu gandul de a cuceri cel mai inalt varf de pe glob. Comasate, costurile finale ale unei aventuri pe Chomolugma, se ridica la aproximativ 25.000 $ de persoana, o suma deloc neglijabila in aceste vremuri tulburi pentru finante...
Din momentul in care, in 1953, Sir Edmund Hillary a cucerit prima data Everestul, si pana la finele anului 2009, "Acoperisul Lumii" a cerut jertfele a 216 oameni. Cel mai grav incident s-a petrecut in anul 1996, cand o furtuna de zapada a ucis 8 alpinisti. Conditiile cele mai dificile pandesc odata cu intrarea in asa-zisa "Zona a Mortii", undeva la peste 8.000 metri inaltime, cand cantitatea de oxigen din aer devine insuficienta si alpinistii care aleg sa urce pe varf fara butelii de oxigen au la dispozitie doar cateva ore pentru a face ascensiunea si a se intoarce. Cele mai multe morti s-au petrecut in acesta zona, cadavrele ramanand congelate pe vecie, ca un tribut macabru platit de indrazneala omului de a sfida inaltimile supreme.
Din momentul in care, in 1953, Sir Edmund Hillary a cucerit prima data Everestul, si pana la finele anului 2009, "Acoperisul Lumii" a cerut jertfele a 216 oameni. Cel mai grav incident s-a petrecut in anul 1996, cand o furtuna de zapada a ucis 8 alpinisti. Conditiile cele mai dificile pandesc odata cu intrarea in asa-zisa "Zona a Mortii", undeva la peste 8.000 metri inaltime, cand cantitatea de oxigen din aer devine insuficienta si alpinistii care aleg sa urce pe varf fara butelii de oxigen au la dispozitie doar cateva ore pentru a face ascensiunea si a se intoarce. Cele mai multe morti s-au petrecut in acesta zona, cadavrele ramanand congelate pe vecie, ca un tribut macabru platit de indrazneala omului de a sfida inaltimile supreme.
6. Muntele Washington, New Hampshire, S.U.A. Inaltime: 1.917 m
7. Muntele Matterhorn, Italia, granita cu Elvetia Inaltime: 4.478 m
Chiar daca germanii il numesc Matterhorn, italienii - Cervino, iar francezii - Cervin, este vorba despre unul si acelasi munte, care candideaza la titlul de cel mai periculos masiv montan din intregul lant al muntilor Alpi. Imaginea sa pitoreasca, de munte care tasneste precum un horn alb spre tariile cerului, ascunde de fapt un
mare ucigas de oameni. Simbol a Alpilor, Materhorn a pedepsit crunt prima incercare de cucerire venita din partea oamenilor. Prima ascensiune de succes a fost intreprinsa in anul 1865, cand o expeditie condusa de alpinistul Edward Whymper, a reusit sa urce pe varf. Muntele nu a lasat nepedepsita indrazneala alpinistilot. Pe drumul de coborare, aproape toti tovarasii lui Whymper au cazut in prapastii. Matterhorn nu s-a multumit cu atat. In intervalul de timp cuprins intre anii 1865-1995, muntele a cerut ca jertfa vietile a peste 500 de oameni. Printre pericolele care pandesc aici, cele mai frecvente iau forma avalanselor starnite din senin, aglomerarii potecilor inguste, caderilor frecvente de stanci si pietre si vanturilor extrem de puternice care duc deseori la dezechilibrari urmate de caderi in prapastii.
8. Charro Chalten, Patagonia, Granita dintre Chile si Argentina Inaltime: 3.375 m
Cunoscut alpinistilor occidentali si sub denumirea de Muntele Fitz Roy, Charro Chalten isi datoreaza numele original apropierii sale de satul El Chalten. De la prima sa "cucerire" petrecuta in anul 1952, cand alpinistii francezi Lionel Terray si Guido Magnone s-au catarat pe cea mai inalte culme a sa, Fitz Roy a luat anual un tain gras de vieti omenesti. In ciuda inaltimii sale deloc impresionante pentru un munte ucigas de oameni, Fitz Roy este un munte periculos chiar si pentru alpinistii profesionisti si experimentati. Periculozitatea muntelui vine sub forma versantilor de granit, ceea ce face ca orice operatiune de escaladare sa se transforme intr-o aventura extrema, unde moartea poate pandi la orice pas. Adaugati aici si vremea care se poate schimba in mai putin de 5 minute.Fitz Roy este un munte « specializat », daca putem spune asa, in uciderea de fotografi. Forma sa unica si spectaculoasa, atrage in fiecare sezon sute de fotografi din lumea intreaga, amatori dornici sa imortalizeze instantanee cat mai deosebite. O mare parte sfarsesc pe povarnisurile inghetate, trupurile lor nemaifiind recuperate niciodata. Pentru a va face o idee despte dificultatea lui Fitz Roy, retineti ca, in prezent, in medie, circa 50 de persoane urca si coboara in siguranta de pe Everest. Fitz Roy, este escaladat cu succes doar o singura data pe an!
9. Muntele McKinley, Alaska, S.U.A. Inaltime: 6.194 m
Indienii din triburile Athabasca il numesc Denali, adica Cel Mare in limbajul lor. Si muntele se ridica la inaltimea renumelui... McKinley nu este doar cel mai inalt munte din America de Nord, ci si un mare colectionar de vieti omenesti. Printre recordurile sale se numara si faptul ca regele muntilor din Alaska are o baza mai mare chiar decat a Everestului. Deoarece este situat in nord, latitudinea sa ridicata face ca atmosfera de aici sa fie mult mai rarefiata decat cea a unui munte inalt de 8.000 metri situat ipotetic, undeva langa Ecuator.Un alt dusman al temerarilor care se incumeta sa-l cucereasca, este omniprezentul ger. Aici temperaturile sunt cumplite. Iarna scad pana la -60 de grade Celsius, iar in momentele cand bate vantul, temperatura resimtita de organismul uman aflat pe Denali este de -83 grade Celsius. Datorita aceleiasi latitudini ridicate, riscul raului de inaltime este foarte frecvent. Din motivele enumerate mai sus, rata succesului escaladarii muntelui se ridica la doar 50% din incercari. Multi au fost cei care au pierdut batalia: in fiecare an, zeci de alpinisti isi pierd viata pe povarnisurile inghetate. Anul 2003 a fost cel mai rau - 100 de alpinisti au murit la intalnirea cu Cel Mare.
10. Muntele Fuji, Japonia Inaltime: 3.776 m
Muntele Fara Seaman, cum s-ar talmaci din limba japoneza, troneaza neclintit desupra capitalei Tokyo. Timp de milenii, silueta sa vulcanica, de forma unui con perfect, cu varful invesmantat in albul imaculat al zapezilor stravechi, a aprins imaginatia poetilor, pictorilor si iubitorilor de frumos din Tara Soarelui Rasare. Cu tot aspectul sau de munte batran, cuminte si elevat, Fuji este necrutator cu turistii. Niponi sau straini, muntele sacru al Japoniei nu-i iarta deloc. In fiecare an, in perioada cuprinsa intre lunile octombrie si aprilie, zeci de turisti inconstienti care ignora avertismentele autoritatilor, mor prabusiti in prapastii.Cauza deceselor este una eminamente prosteasca. Muntele Fuji este celebru pentru rasaritul de soare, care, vazut de pe culmile sale, prezinta imagini splendide, unice. Pentru a obtine unghiuri cat mai bune pentru vizionare sau fotografiere, turistii niponi escaladeaza muntele noaptea in speranta gasirii celor mai bune locuri pentru rasaritul soarelui. Cum escaladarea unui munte pe timp de noapte este un act necugetat pentru un neinitiat, multi amatori de fotografii extraordinare isi gasesc obstescul sfarsit in prapastiile celui mai frumos munte din Japonia.
Top 10 cei mai periculosi munti din lume
Muntii nu trebuie tratati in joaca. Cu toata frumusetea si maiestuoziatea lor, muntii ascund pericole mortale chiar si pentru alpinistii, padurararii sau drumetii experimentati. Pana si Carpatii nostri, care nu au inaltimi ametitoare, pot prezenta pericole si capcane fatale pentru cei care iau in deradere tainele muntelui si nescotesc regulile de fier ale incursiunilor in imparatia de piatra si padure. Stau astfel marturie zecile de morti care sunt jertfiti tribut muntilor in fiecare an. Cu atat mai periculosi se dovedesc a fi cei mai inalti si mai inaccesibili munti ai planetei. Acesti colosi de piatra isi iau tainul de vieti omenesti chiar si din randul celor mai buni alpinisti si montagnarzi din lume. Daca ajungeti vreodata sa-i calcati cu bocancul si sa-i escaladati cu cordelina, fiti constienti nu doar de spectacolul grandios care apare la fiecare pas, ci mai ales, de pericolele care pandesc dupa fiecare crapatura de piatra si bucata de gheata...
Bonus: Olympus Mons, Marte
Cu o înălţime de 22 de kilometri, de trei ori mai mare decât cea a Everestului, Mons Olympus este cel mai înalt munte din Sistemul Solar. La fel ca Mauna Loa, Olympus Mons este un vulcan-scut, însă unul mult, mult mai mare. Specialiştii NASA estimează că aproximativ 100 de Mauna Loa ar încăpea în interiorul Olympus Mons. Văzut din apropiere, vulcanul ar oferi o privelişte uluitoare, acoperind orizontul cu o culoare roşcat-portocalie. Ziua în care un om ar putea avea şansa de a zări această panoramă spectaculoasă de la faţa locului ar putea fi mai aproape decât ne imaginăm!
10. Kirkjufell, Islanda
De-a lungul întregului an, Kirkjufell este o minune. Atunci când vremea este caldă, muntele este înverzit, iar cascada Kirkjufellsfoss din apropiere se dezlănţuie. În anotimpul rece, muntele străluceşte acoperit de zăpadă, aurorele colorează cerul, iar cascada Kirkjufellsfoss este îngheţată. Nu este de mirare că acest muntele elegant şi simetric este unul dintre cele mai fotografiate locuri din Islanda.
9. Ama Dablam, Nepal – Munţii Himalaya
În Himalaya se găsesc numeroase culmi uriaşe, printre care şi 9 dintre cele mai înalte 10 piscuri din lume. Ama Dablam, un munte al cărui nume se traduce „colierul mamei”, nu se regăseşte nici măcar în topul celor mai înalte 100 de vârfuri din acest lanţ muntos, însă compensează prin frumuseţea sa extraordinară. Majoritatea munţilor se înalţă treptat, însă Ama Dablam se înalţă brusc spre cer, solicitând atenţia privitorului.
8. Tre Cime di Lavaredo, Italia
În Munţii Dolomiţi din nord-estul Italiei pot fi observate trei roci masive ce par să ţâşnească din pământ. Aceşti munţi incredibili, aliniaţi ca nişte popice, sunt admiraţi de biciclişti, călători şi iubitorii naturii ce călătoresc prin această regiune a Italiei.
7. Alpamayo, Peru
Această piramidă de gheaţă, considerată multă vreme unul dintre cei mai atrăgători munţi din lume, se găseşte în lanţul muntos Cordillera Blanca din Peru. Datorită frumuseţii şi formei sale unice, Alpamayo este foarte popular în rândul alpiniştilor.
În iulie 1966, revista germană „Alpinismus” a efectuat un sondaj internaţional în rândul fotografilor şi alpiniştilor, iar concluzia a fost fermă: Alpamayo a fost desemnat „cel mai frumos munte din lume”.
În iulie 1966, revista germană „Alpinismus” a efectuat un sondaj internaţional în rândul fotografilor şi alpiniştilor, iar concluzia a fost fermă: Alpamayo a fost desemnat „cel mai frumos munte din lume”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)